fotografiei vechi scrisese:
„Prima dată când i-am întâlnit.”
Pe cea nouă:
„Prima dată când am știut că rămân.”
Au trecut doi ani.
Iacob are acum optsprezece ani.
Când a terminat liceul, fosta lui asistentă maternală, Mariana, a venit la festivitate.
După ceremonie m-a luat deoparte.
— Acum înțelegi de ce te-am sunat atunci?
Am privit spre Iacob.
Își ținea sora de mână în timp ce Andrei încerca să-i facă o fotografie decentă.
— Da.
Mariana zâmbi.
— El credea că v-a ales pentru Iosifina.
— Știu.
— Dar eu cred că v-a ales și pentru el.
M-am uitat din nou la băiatul care, cu doi ani înainte, dormea cu toate lucrurile împachetate.
Iacob mă văzu și strigă:
— Mamă! Hai odată, facem poza!
Mamă.
Nu „doamnă”.
Nu numele meu.
Mamă.
M-am dus lângă ei.
Înainte ca aparatul să fotografieze, Iosifina întrebă:
— Cine pe cine a adoptat până la urmă?
Am râs.
Iacob îi ciufuli părul.
— Cred
Comments