Am ajuns mult prea devreme la autogară și am intrat într-o florărie ca să-mi omor timpul

o presase pe Daniela să nu mai revină.

Motivul?

Rușine.

Conflict.

Teama că fata ar putea cere într-o zi drepturi asupra unor bunuri ale familiei.

Și, mai ales, încăpățânarea unor oameni care preferaseră să protejeze o minciună decât să recunoască faptul că greșiseră.

— Iar trandafirii? întrebă Gabriela.

Iulian privi buchetul.

— Sunt de la Ana pentru tatăl ei.

Gabriela simți cum îi fuge pământul de sub picioare.

— Atunci de ce i-ai cumpărat tu?

Ana răspunse:

— Pentru că eu nu știam unde este mormântul.

Tânăra începu să plângă.

— Astăzi urma să-mi arate pentru prima dată unde este îngropat tata.

Gabriela se uită la cele șase crizanteme pe care le ținea în mână.

Venise să-și îngroape mătușa.

În schimb, tocmai aflase că avea o nepoată.

Și că soțul ei îi ascunsese existența.

— De ce tocmai astăzi?

Iulian scoase o scrisoare din buzunarul paltonului.

— Pentru că Rozalia mi-a dat asta acum două săptămâni.

Pe