Am ajuns mult prea devreme la autogară și am intrat într-o florărie ca să-mi omor timpul

Banii luați din plic fără să-i spună.

— Puteai să-mi spui că ai nevoie de bani.

— Știu.

— Puteai să-mi spui că există ceva despre Mihai pe care trebuie să-l verifici.

— Știu.

— M-ai lăsat să cred că mă înșeli.

Iulian o privi.

— Știu.

— Nu mai spune doar că știi.

Atunci el tăcu.

Pentru prima dată, Gabriela nu avea nevoie de explicații.

Avea nevoie de timp.

Câteva luni mai târziu, centrala casei tot nu fusese schimbată.

Într-o dimineață rece, Iulian stătea în bucătărie îmbrăcat cu un pulover gros.

Gabriela intră și puse un plic pe masă.

— Ce-i asta?

— Am început din nou fondul pentru centrală.

Iulian se uită la ea.

— Gabriela…

— De data asta, dacă iei bani din el, îmi spui.

— Îți spun.

— Chiar dacă îi iei pentru trandafiri.

Pentru prima dată după multe luni, ea zâmbi.

Puțin.

Nu era iertare completă.

Dar era un început.

În primăvara următoare, Gabriela și Ana merseră

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy