împreună la cimitir.
Ana aduse șase trandafiri albi.
Gabriela observă și zâmbi.
— De ce numai șase?
Ana ridică din umeri.
— Trei duzini au fost cam exagerate.
Amândouă râseră.
Apoi Ana puse florile pe mormântul tatălui ei.
Gabriela privi numele fratelui său gravat în piatră.
Timp de douăzeci și trei de ani crezuse că acolo se terminase povestea lui Mihai.
Acum, lângă ea, stătea dovada că nu se terminase.
În dimineața în care îl urmărise pe Iulian, Gabriela se temuse că avea să descopere o femeie care îi furase soțul.
A descoperit, în schimb, o tânără căreia propria ei familie îi furase douăzeci și trei de ani de adevăr.
Iar cele mai dureroase minciuni nu sunt întotdeauna cele spuse de străini.
Uneori sunt cele pe care o familie întreagă le păstrează atât de mult timp, încât ajunge să le confunde cu liniștea.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale,
Comments