Am ales să ne salvez fiicele gemene în locul soției mele, iar de atunci mă macină vinovăția în fiecare zi

Care este Ana? m-a întrebat.

⠀

Am zâmbit.

⠀

— Cea cu părul puțin mai închis. Cealaltă este Sofia.

⠀

Elena a privit-o pe Ana.

⠀

— Bună, iubita bunicii.

⠀

Fetița a deschis ochii și a început să miște din mânuțe.

⠀

— Are ochii Mariei, a șoptit Elena.

⠀

M-am așezat lângă ele cu Sofia în brațe.

⠀

Pentru câteva minute am rămas tăcuți, privind cele două fetițe.

⠀

Apoi Elena m-a întrebat:

⠀

— Mănânci ceva în seara asta?

⠀

Am ridicat din umeri.

⠀

— Nu prea mi-e foame.

⠀

— Daniel, ai slăbit îngrozitor.

⠀

— Știu.

⠀

— Maria mi-ar fi tras o ceartă zdravănă dacă ar fi văzut în ce stare ești.

⠀

Am zâmbit trist.

⠀

— Probabil.

⠀

Elena s-a ridicat.

⠀

— Atunci încălzesc ceva. Iar tu o să mănânci măcar câteva linguri.

⠀

Nu m-am împotrivit.

⠀

A fost prima masă adevărată pe care am mâncat-o după multe zile.

⠀

***

⠀

În următoarele săptămâni, Elena a început să vină mai des.

⠀

Nu în fiecare zi și nu pentru că i-aș fi cerut.

⠀

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy