Am ales să ne salvez fiicele gemene în locul soției mele, iar de atunci mă macină vinovăția în fiecare zi

din toată inima. Și eu vă iubesc la fel de mult.

⠀

Într-o seară, Ana m-a întrebat:

⠀

— Tati, dacă mama ar putea să ne vadă acum, crezi că ar zâmbi?

⠀

M-am uitat la cele două fetițe, ghemuite sub aceeași pătură, cu obrajii roșii de la atâta râs.

⠀

Mi-am amintit de Maria, de ochii ei luminoși și de felul în care își înclina capul când era fericită.

⠀

Am zâmbit printre lacrimi.

⠀

— Da, iubitele mele. Cred că ar zâmbi foarte mult.

⠀

Și pentru prima dată, când am stins lumina și am închis ușa dormitorului, nu m-am mai întrebat ce aș fi putut spune altfel în ziua în care am pierdut-o.

⠀

M-am gândit la ce îi promisesem fără cuvinte, în clipa în care le-am ținut pentru prima dată pe fiicele noastre în brațe.

⠀

Că voi avea grijă de ele.

⠀

Că le voi iubi pentru amândoi.

⠀

Și că voi face tot posibilul ca viața lor

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy