Brielle și Taryn aveau șase ani, convinsă că viitorul lor nu putea aduce nimic bun.
Dar se înșelase.
Nu pentru că fetele ar fi trebuit să învingă o afecțiune permanentă ca să demonstreze ceva.
Ci pentru că viața lor fusese plină de prietenii, reușite, greșeli, vise și iubire, exact așa cum merită să fie viața oricărui om.
Le-am îmbrățișat pe amândouă.
— Vă iubesc mai mult decât aș putea explica vreodată, le-am spus.
Brielle a zâmbit.
— Știm, tată.
Taryn m-a prins de mână.
— Ne-ai arătat asta în fiecare zi.
Și atunci am înțeles că nu eu fusesem singurul care le crescuse pe ele.
În toți acești ani, și ele mă ajutaseră să devin omul care eram.
SFÂRȘIT.






Comments