Mama lui Andrei își acoperi gura cu mâna ca să nu țipe.
Chipul Mariei era acoperit de cicatrici.
O parte a obrazului stâng fusese grav afectată, iar pielea din jurul tâmplei și maxilarului purta urmele unor arsuri vechi.
Dar nu cicatricile au îngrozit-o cel mai tare.
Ci fotografia pe care Maria o ținea în mână.
Era o fotografie veche, îndoită la colțuri.
În ea apăreau trei persoane.
Maria, înainte ca fața ei să fie desfigurată.
Un bărbat necunoscut.
Și…
Andrei.
Tatăl lui făcu involuntar un pas înainte.
Podeaua scârțâi.
Maria se întoarse brusc.
— Cine este acolo?
Andrei sări din pat și deschise ușa.
Când își văzu părinții, înțelese imediat.
— V-am rugat să nu faceți asta.
Mama lui avea lacrimi în ochi.
— Andrei… ce i s-a întâmplat?
Maria începu repede să-și pună bandajul înapoi.
— Nu, spuse Andrei.
Se apropie și îi opri ușor mâna.
— Gata. Nu mai trebuie să ascundem nimic.
Maria îl privi speriată.
— Vor afla toți.
— Atunci să afle adevărul.
S-au așezat cu toții în bucătărie.
Pentru câteva minute, nimeni nu spuse nimic.
Apoi Maria începu să vorbească.
Cu aproape doi ani înainte, locuise într-un oraș din vestul țării.
Era căsătorită.
Bărbatul din fotografie era fostul ei soț, Sorin.
— La început nu era violent, spuse ea. Sau poate că eu nu vedeam semnele.
În timp, comportamentul lui devenise tot mai controlator.
Îi verifica telefonul.
Îi controla banii.
Nu voia să-și vadă prietenele fără să știe el.
Apoi începuseră amenințările.
Maria plecase de două ori.
Și se întorsese de două ori după promisiuni că lucrurile se vor schimba.
A treia oară hotărâse că nu se mai întoarce.
— Și atunci s-a întâmplat asta?
Mama lui Andrei arătă timid spre cicatrici.
Maria dădu din cap.
— În noaptea în care am încercat să plec definitiv a izbucnit un incendiu.
Vocea îi tremură.
— Ancheta
Comments