-am crescut singur fiicele gemene, amândouă în scaune cu rotile, după ce mama lor ne-a părăsit când aveau șase ani

deciziile care vă privesc vă aparțin.

Fetele au încuviințat.

Atunci Brielle a spus ceva ce avea să schimbe complet felul în care priveam acea dimineață.

— Tată, noi nu te-am chemat aici doar ca să-ți spunem despre mama. Avem și un cadou de Ziua Tatălui.

Am privit spre masa goală.

— Credeam că ați uitat anul acesta.

Taryn a râs.

— Niciodată.

Brielle a scos din sertarul mesei o cutie mică, învelită în hârtie albastră.

Înăuntru se afla o cheie.

Am ridicat-o nedumerit.

— Ce este asta?

— Cheia de la atelierul din spatele casei, a spus Brielle.

Am clipit.

Atelierul fusese cândva locul meu preferat. Înainte să se nască fetele, îmi petreceam weekendurile construind mobilier din lemn. Îmi plăcea să lucrez cu mâinile, să transform câteva scânduri într-o masă sau într-un raft și să uit de toate grijile.

După plecarea lui Colette, începusem să folosesc atelierul pentru depozitarea echipamentelor medicale, a pieselor pentru scaunele