AM DUS O FETIȚĂ PE CARE AM GĂSIT-O PRINTRE GUNOAIE SĂ O VADĂ PE SOȚIA MEA

că nimeni nu este supărat pe tine pentru flacon.

Buza îi tremură.

— Mama spunea să nu ating niciodată sticlele alea.

— Ce sticle?

Nu răspunse.

Și nu am insistat.

Informația trebuia obținută de oameni pregătiți să discute cu un copil aflat într-o situație vulnerabilă, nu de mine prin întrebări repetate.

În aceeași după-amiază, Radu, asociatul meu, m-a sunat.

— Am auzit că ai făcut scandal la clinică.

Am încremenit.

— De unde ai auzit?

Pauză.

— M-a sunat Valentin.

— Repede.

— Alexandru, nu deveni paranoic.

— Tu știai de tratamentul experimental?

— Da.

— De când?

— De câteva săptămâni.

Mi-am strâns telefonul.

— Și de ce știai tu înaintea mea ce urma să-i fie administrat soției mele?

— Încercam să te ajut.

Aceleași cuvinte.

Încercam să te ajut.

În ultimii doi ani, Radu le folosise de zeci de ori.

Când preluase mai multe responsabilități la firmă.

Când începuse să semneze contracte în locul meu.

Când mă convinsese că trebuia să-mi

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy