timpul căsniciei.
O parte din capitalul inițial al firmei provenise din bani pe care îi primisem de la tatăl meu și care fuseseră documentați.
Mai existau conturi, economii și alte bunuri ce trebuiau analizate de profesioniști.
Nu îi spuneam că „jumătate este a mea”.
Nu știam încă exact ce îmi revenea.
Dar știam ceva mult mai important:
nu plecam cu o valiză doar pentru că Viktor îmi spusese ani întregi că totul era al lui.
— Ai plănuit să-mi iei firma? întrebă el.
— Nu.
— Atunci ce vrei?
Întrebarea aceea m-a făcut să-l privesc lung.
După douăzeci și șapte de ani, Viktor încă presupunea că trebuie să vreau ceva de la el.
— Respect.
A râs amar.
— Pentru asta divorțezi?
— Nu.
M-am apropiat.
— Divorțez pentru că am încetat să mai cred că îl voi primi de la tine.
Următoarele luni nu au fost spectaculoase.
Au fost obositoare.
Avocați.
Documente.
Extrase.
Evaluări.
Discuții despre
Comments