tău!
— Atunci ce ai făcut?
— Am spus că vreau să discutăm împreună. Dar la următoarea procedură mi s-a spus că planul rămâne cel stabilit inițial.
— Și Ana s-a născut.
— Da.
— Iar tu ai avut îndoieli.
Robert tăcu.
Asta era răspunsul.
În săptămânile următoare, am refuzat să construiesc adevărul doar din amintirile unui bărbat speriat.
Am cerut documente.
Medicii actuali ne-au ajutat să înțelegem ce putea și ce nu putea fi stabilit din dosarele vechi.
Unele acte de la clinica de fertilitate nu mai existau.
Altele erau incomplete.
Dar testele moderne puteau răspunde măcar la o parte dintre întrebări.
Au fost prelevate probe.
Așteptarea rezultatelor a fost cumplită.
În tot acel timp, fiul meu continua să se miște în mine.
Noaptea puneam mâna pe burtă și mă gândeam la Ana.
La primii ei pași.
La prima zi de școală.
La absolvire.
La ultima dată când îi ținusem mâna.
Indiferent ce avea
Comments