Am rămas întinsă în pat, cu ochii deschiși, ascultând pașii soacrei mele îndepărtându-se pe hol. Lângă mine, Răzvan respira liniștit, de parcă nu-mi spărsese buza cu numai câteva ore înainte. M-am întors încet spre el și l-am privit în lumina slabă care pătrundea printre perdele. Pentru prima dată de când îl cunoscusem, am simțit că dormeam lângă un străin.

secunde tăcerea.

— Ana, ai fost căsătorită trei zile înainte să te lovească. Nu trebuie să aștepți să se întâmple ceva și mai rău ca să pleci.

Am privit pe geam câmpurile care se întindeau de-a lungul șoselei.

— Mi-e rușine.

— De ce?

— Am făcut o nuntă mare. Părinții mei au cheltuit bani. Toată lumea ne-a felicitat. Cum o să le spun că mariajul meu s-a terminat după numai câteva zile?

Ioana mi-a aruncat o privire.

— Le vei spune adevărul. Că ai descoperit cine este omul cu care te-ai căsătorit și că ai ales să nu rămâi într-o situație periculoasă.

Am început să plâng.

Nu pentru că mă despărțeam de Răzvan.

Ci pentru că, undeva în adâncul sufletului, știam că mă despărțeam de omul pe care crezusem că îl iubesc.

În seara aceea, am ajuns la apartamentul Ioanei. Mi-a pregătit ceai și mi-a dat o pătură, apoi m-a întrebat dacă voiam să-mi