Am rămas întinsă în pat, cu ochii deschiși, ascultând pașii soacrei mele îndepărtându-se pe hol. Lângă mine, Răzvan respira liniștit, de parcă nu-mi spărsese buza cu numai câteva ore înainte. M-am întors încet spre el și l-am privit în lumina slabă care pătrundea printre perdele. Pentru prima dată de când îl cunoscusem, am simțit că dormeam lângă un străin.

soțul meu crezuse că o palmă avea să mă învețe cine conducea în casa lui.

Nu știa că tocmai palma aceea avea să mă facă să înțeleg că nu aveam ce căuta acolo.

Și nici soacra mea, cu toate proprietățile și banii de care se lăuda, nu înțelesese un lucru simplu.

Eu venisem dintr-o familie săracă.

Dar crescusem într-o casă în care nimeni nu trebuia să-și câștige dreptul de a fi respectat.

Acela era lucrul cel mai prețios pe care îl primisem de la părinții mei.

Și nu aveam să-l mai las niciodată în mâinile altcuiva.