Am rămas întinsă în pat, cu ochii deschiși, ascultând pașii soacrei mele îndepărtându-se pe hol. Lângă mine, Răzvan respira liniștit, de parcă nu-mi spărsese buza cu numai câteva ore înainte. M-am întors încet spre el și l-am privit în lumina slabă care pătrundea printre perdele. Pentru prima dată de când îl cunoscusem, am simțit că dormeam lângă un străin.

ușa dormitorului și am sunat-o pe prietena mea, Ioana Dumitrescu. Ne cunoscuserăm la magazinul din București, unde lucraserăm împreună aproape cinci ani. Ioana terminase Facultatea de Drept și lucra acum într-un cabinet de avocatură.

— Ana? Ce s-a întâmplat? Ai o voce îngrozitoare.

Am început să-i povestesc. Mai întâi despre insultele soacrei, apoi despre palmă, despre discuția auzită pe hol și despre vizita la notar.

Când am terminat, Ioana nu a răspuns imediat.

— Ascultă-mă cu mare atenție, mi-a spus în cele din urmă. Nu semna absolut nimic până nu vezi documentele și nu le verifici cu un avocat independent. Și, Ana, faptul că te-a lovit este foarte grav.

— Știu.

— Nu sunt sigură că înțelegi cât de grav. Ești în siguranță acum?

M-am uitat spre ușa încuiată.

— Deocamdată, da.

— Poți pleca de acolo?

Am privit valiza desfăcută de lângă dulap. În ea se aflau câteva haine și dosarul cu documentele mele. Aveam