Am rămas nemișcat, cu plicul în mâini, în timp ce vântul rece îmi pătrundea prin haină. În spatele meu, groparii așteptau să-și termine treaba, iar florile albe așezate pe sicriul lui Eleanor tremurau ușor sub primele picături de ploaie. Nu înțelegeam ce voia să spună avocatul. Cum adică Eleanor nu mă alesese întâmplător?

așezată pe o bancă, alături de un băiețel de aproximativ patru ani. Copilul avea părul blond, ochii căprui și o cicatrice mică deasupra sprâncenei stângi.

Exact ca mine.

Am ridicat încet mâna și mi-am atins sprânceana.

— Cine este copilul? am întrebat.

Richard nu a răspuns imediat.

— Citiți documentul.

Am luat foaia îngălbenită. Era o copie a unui formular de plasament familial, emis cu mulți ani în urmă. În partea de sus apărea numele unui copil.

Daniel James Carter.

Data nașterii era a mea.

Mi s-a tăiat respirația.

— Nu înțeleg…

— Eleanor a fost una dintre persoanele care au avut grijă de dumneavoastră când erați foarte mic.

Am simțit că încăperea se învârte în jurul meu.

Știam că fusesem adoptat. Părinții mei adoptivi nu ascunseseră niciodată acest lucru. Îmi povestiseră că petrecusem primii ani într-un sistem de protecție a copilului, înainte să ajung în familia lor la vârsta de cinci ani.

Dar