Am rămas nemișcată, cu geanta într-o mână și telefonul în cealaltă.

Despre cum fusese dată afară fără să primească salariul pe ultima lună.

Despre cum încercase să se angajeze în alte case, dar nimeni nu mai voia să o primească.

Despre nopțile în care plângea în bucătărie, crezând că eu dorm.

***

— Știați că era nevinovată? l-am întrebat pe Victor.

Avocatul și-a coborât privirea.

— Am aflat ulterior.

— Și nu ați făcut nimic?

— Nu.

— De ce?

— Pentru că mi-a fost teamă să-mi pierd clientul și cariera.

***

Am rămas câteva secunde tăcută.

— Mama mea a muncit ani întregi să-și refacă reputația, am spus încet. A spălat scări de bloc, a făcut curățenie în birouri și a lucrat noaptea în spitale.

Maximilian a ridicat din umeri.

— Nu poți să mă învinovățești pentru fiecare alegere făcută de mama ta.

Alexandru a lovit masa cu palma.

— Tată, ajunge!

***

Maximilian s-a întors spre fiul său.

— Tu de partea cui ești?

— De partea adevărului.

— După tot ce am construit