Am rămas nemișcată în pragul sufrageriei, încercând să înțeleg ce tocmai auzisem. Ștefan era alb la față, iar cutia frumos împachetată zăcea pe podea, lângă pantofii lui. Fiica mea, Sofia, se uita nedumerită la el, cu mâinile strânse la piept.

să plece. Andrei a privit-o mult timp, apoi a zâmbit trist.

— Da, seamănă. Dar nu este nimic misterios aici, Elena. Uneori copiii seamănă cu oameni pe care nu i-au cunoscut niciodată. Sofia are trăsături de la familia mea, de la mama și bunica mea. Poate că asemănarea cu Irina este doar o coincidență.

Răspunsul lui era logic, dar nu mă liniștea complet. Nu pentru că aș fi crezut că exista vreo legătură imposibilă între Sofia și Irina, ci pentru că îmi dădeam seama cât de multe lucruri nu știam despre trecutul bărbatului cu care fusesem căsătorită.

— Andrei, nu vreau să transform viața Sofiei într-o poveste despre greșelile adulților. Dar dacă există datorii nerezolvate sau lucruri pe care le-ai ascuns, trebuie să le clarifici. Nu pentru mine, ci pentru că fiica noastră merită să crească fără să fie prinsă între conflictele voastre.

Andrei a dat din cap. Mi-a promis că va