Am rămas nemișcată în pragul sufrageriei, încercând să înțeleg ce tocmai auzisem. Ștefan era alb la față, iar cutia frumos împachetată zăcea pe podea, lângă pantofii lui. Fiica mea, Sofia, se uita nedumerită la el, cu mâinile strânse la piept.

lua legătura cu un avocat și va verifica situația împrumutului, pentru a afla ce obligații mai existau și ce putea face pentru a le rezolva. Nu știam dacă avea să-și țină promisiunea, dar i-am spus că voi urmări lucrurile cu atenție.

În zilele următoare, Ștefan nu m-a contactat. Îi trimisesem un singur mesaj, în care îi spuneam că vorbisem cu Andrei și că îmi doream să clarificăm ce se întâmplase. Nu i-am cerut să se întoarcă și nici nu am încercat să-l conving că reacția lui fusese exagerată.

După o săptămână, am primit un răspuns.

„Elena, îmi pare rău pentru felul în care am plecat. Nu ai meritat asta, iar Sofia cu atât mai puțin. Am avut o reacție pe care nu am putut să o controlez, dar asta nu o face corectă. Aș vrea să vorbim, dacă ești de acord.”

Am citit mesajul de mai multe ori. O parte