la ce pierdusem.
Mă gândeam la ce aveam.
O fiică.
Un nepot.
O familie.
Și o casă în care eram iubită.
***
La câteva luni după mutare, am împlinit șaizeci și nouă de ani.
Cristina a organizat o petrecere în grădină.
Au venit câteva vecine, prietene vechi și rude apropiate.
Andrei a insistat să aducă tortul.
Era atât de mândru, încât aproape a scăpat tava.
Toți au râs.
Am stins lumânările.
Apoi Cristina mi-a întins un plic.
— Mai am un cadou pentru tine.
Am privit-o surprinsă.
— Fata mea, mi-ai dat deja mai mult decât aș fi putut visa.
— Deschide-l, mamă.
***
În plic era o fotografie.
Eu, Cristina și Andrei, în fața casei.
Pe spate, fiica mea scrisese:
„Pentru mama care m-a ales în fiecare zi, chiar și atunci când viața era grea.
Nu mi-ai dat doar un acoperiș deasupra capului.
Mi-ai dat un loc în inima ta.
Acum vreau să știi
Comments