Am simțit că mi se înmoaie genunchii.

de douăzeci și cinci de ani.

Am regăsit o parte din familia pierdută.

Și am înțeles că dragostea pe care i-o oferisem unui copil nu dispăruse odată cu trecerea anilor.

Crescuse odată cu ea.

Pentru că o mamă nu este doar femeia care aduce un copil pe lume. Este și femeia care îl ține de mână când îi este frică, care îl îngrijește când este bolnav și care rămâne lângă el când toți ceilalți pleacă.

Iar un copil care a fost iubit cu adevărat poate duce acea iubire mai departe, în felul său.

Uneori, chiar sub forma unei case cu trandafiri, a unei cafele băute împreună dimineața și a unei promisiuni simple:

„Mamă, nu ești o povară. Ești familia mea.”