Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉
Dan a rămas în prag, cu cheia încă în mână.
Privirea îi alerga prin livingul aproape gol, de la urmele lăsate de mobilă pe podea până la cutiile așezate lângă perete.
— Unde sunt lucrurile mele?
Tata a deschis calm dosarul.
— Ale tale? Hai să vedem.
A scos prima factură.
— Canapeaua: plătită de mine. Masa și cele șase scaune: tot eu. Televizorul, mașina de spălat, uscătorul, covoarele…
— Ați golit casa?! a izbucnit Dan.
— Nu. Am luat bunurile pe care le-am cumpărat pentru fiica mea și pentru nepotul meu și care puteau fi ridicate fără să atingem apartamentul tău.
Doina părea incapabilă să înțeleagă.
— Dar unde mâncăm? Dan mi-a spus că Irina pregătește cina.
Am privit-o.
— Dan mi-a spus că apartamentul este al lui și că, dacă nu-mi convine, să plec la tata.
Am ridicat geanta lui Luca.
— Așa am făcut.
Doina s-a întors spre fiul ei.
— Tu ai dat-o afară cu copilul?
— Mamă, nu e așa. Ea dramatizează tot timpul.
— Am și mesajele, am spus.
Dan s-a întors furios spre mine.
— Irina, termină circul. Pune lucrurile înapoi și discutăm după ce pleacă mama.
Tata a râs scurt.
— Cred că încă n-ai înțeles.
A închis dosarul.
— Fiica mea nu mai locuiește aici.
Pentru prima dată, Dan nu a avut o replică imediată.
S-a uitat spre mine.
— Și unde te duci?
— Acasă la tata, exact cum mi-ai recomandat.
— Cu Luca?
— Evident.
A făcut un pas spre mine.
— Nu hotărăști tu singură ce se întâmplă cu copilul meu.
— Nici tu.
Mi-am scos telefonul.
— Am vorbit deja cu un avocat. De acum înainte, tot ce ține de Luca discutăm civilizat și legal.
Atitudinea lui s-a schimbat.
— Ai vorbit cu un avocat?
— Azi.
— Pentru o ceartă?
M-am uitat la el.
— Nu plec din cauza unei certe, Dan. Plec din cauza felului
Comments