ai avut încredere în mine.
Daniel și-a coborât privirea.
— Ai dreptate.
Am privit mâinile lui, așezate pe masă. Erau aceleași mâini care reparaseră acoperișul casei, care ținuseră copiii când erau mici și care îmi pregătiseră cafeaua în fiecare dimineață.
Dar acum păreau ale unui străin.
— Nu știu dacă mai pot avea încredere în tine, i-am spus.
— Înțeleg.
— Și nu vreau să mă grăbesc.
— Nu-ți cer asta.
Am rămas mult timp în tăcere.
În cele din urmă, Daniel a scos din buzunar un plic.
— Am scris ceva pentru tine.
Mi l-a întins.
Înăuntru era o scrisoare de patru pagini.
Nu am citit-o atunci. Am pus-o lângă mine și i-am spus că o voi deschide când voi fi pregătită.
Daniel s-a ridicat.
— O să stau la Michael pentru o vreme. Dacă vrei să vorbim, sunt aici. Dacă nu, o să respect asta.
Înainte să plece, s-a oprit în prag.
— Catherine, indiferent ce
Comments