fost fericită să vadă că fiica ei nu mai trebuie să trăiască fără să-și cunoască familia.
Daniel a încuviințat.
— Și cred că ar fi regretat felul în care s-a ajuns aici.
— Probabil.
El mi-a luat mâna.
— Catherine, îți mulțumesc că mi-ai mai dat o șansă.
L-am privit.
— Nu ți-am dat o șansă pentru că mi-a fost teamă să fiu singură. Am învățat că pot trăi și fără tine. Ți-am dat o șansă pentru că am văzut că ești dispus să te schimbi.
Daniel mi-a sărutat mâna.
— Nu voi uita asta.
În acea seară, după ce toți au plecat, am rămas împreună în bucătărie.
Daniel a început să strângă farfuriile, iar eu am pregătit două cești de ceai.
Pe peretele din dormitor se afla din nou fotografia de la nunta noastră.
Dar lângă ea pusesem o fotografie nouă, făcută în acea primăvară, cu întreaga familie.
Nu era familia pe care mi-o
Comments