numea Simona.
⠀
Fusese concediată la câteva săptămâni după arestarea mea.
⠀
În timpul procesului nu depusese mărturie, deoarece susținea că fusese amenințată cu un proces și că se temuse să nu-și piardă locuința.
⠀
Acum acceptase să vorbească.
⠀
În mesajele păstrate, Patricia îi cerea să modifice descrierea unor operațiuni contabile și să pregătească documente cu date anterioare.
⠀
Unul dintre mesaje spunea:
⠀
„Mariana nu trebuie să vadă nimic până nu terminăm. Radu se ocupă de aprobări.”
⠀
Am citit fraza de trei ori.
⠀
Era numele meu.
⠀
Era numele soțului meu.
⠀
Și era dovada că fusesem ținută intenționat departe de operațiunile pentru care ajunsesem la închisoare.
⠀
Am început să plâng.
⠀
Elena mi-a întins un șervețel.
⠀
— Mariana, acestea sunt informații importante. Dar trebuie să avem răbdare. Urmează verificări și proceduri. Nu putem promite rezultatul.
⠀
Am încuviințat.
⠀
— Știu.
⠀
Apoi am întrebat:
⠀
— De ce a tăcut Simona atât de mult?
⠀
Andrei m-a privit serios.
⠀
— Pentru că frica îi






Comments