Când am fost eliberată condiționat, după trei ani petrecuți în închisoare

numea Simona.

⠀

Fusese concediată la câteva săptămâni după arestarea mea.

⠀

În timpul procesului nu depusese mărturie, deoarece susținea că fusese amenințată cu un proces și că se temuse să nu-și piardă locuința.

⠀

Acum acceptase să vorbească.

⠀

În mesajele păstrate, Patricia îi cerea să modifice descrierea unor operațiuni contabile și să pregătească documente cu date anterioare.

⠀

Unul dintre mesaje spunea:

⠀

„Mariana nu trebuie să vadă nimic până nu terminăm. Radu se ocupă de aprobări.”

⠀

Am citit fraza de trei ori.

⠀

Era numele meu.

⠀

Era numele soțului meu.

⠀

Și era dovada că fusesem ținută intenționat departe de operațiunile pentru care ajunsesem la închisoare.

⠀

Am început să plâng.

⠀

Elena mi-a întins un șervețel.

⠀

— Mariana, acestea sunt informații importante. Dar trebuie să avem răbdare. Urmează verificări și proceduri. Nu putem promite rezultatul.

⠀

Am încuviințat.

⠀

— Știu.

⠀

Apoi am întrebat:

⠀

— De ce a tăcut Simona atât de mult?

⠀

Andrei m-a privit serios.

⠀

— Pentru că frica îi

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy