a explicat că ajutorul financiar pentru mesele elevilor urma să fie acordat fără expunerea publică a copiilor. Familiile care aveau nevoie puteau solicita sprijin confidențial, iar donațiile aveau să fie administrate transparent.
La final, l-a invitat pe Noe în față.
Fiul meu s-a ridicat timid, cu obrajii roșii. Lidia îl privea mândră din primul rând, iar Mihai îi făcea semn să nu se teamă. Noe a urcat pe scenă și a primit un mic certificat de apreciere.
— Vrei să spui câteva cuvinte? l-a întrebat directorul.
Noe a privit spre mine, apoi spre oamenii din sală.
— Eu doar nu voiam să mai râdă copiii de colegul meu, a spus el. Nimeni nu ar trebui să fie trist pentru că nu are bani de mâncare.
În sală s-a făcut liniște.
Apoi oamenii au început să aplaude.
Am plâns atunci mai mult decât plânsesem în ziua în care Doru îmi aruncase salariul în
Comments