Când socrul meu a venit de la țară cu două sacoșe de legume și hainele ponosite

o analiză financiară mai detaliată. Voi trimite documentele departamentului nostru de achiziții.

— Vă mulțumesc, domnule Marinescu.

Victor m-a privit câteva secunde.

— Pot să vă spun ceva, domnule Dobre?

— Sigur.

— Astăzi am venit aici să cunosc un posibil partener de afaceri. Dar am avut norocul să regăsesc un om căruia îi datorez enorm.

Am coborât privirea.

— Înțeleg.

— Sper că știți ce socru extraordinar aveți.

Nu am putut răspunde imediat.

— Încep să înțeleg, am spus într-un târziu.

Victor a zâmbit.

— Atunci aveți grijă de el. Oamenii ca domnul Ilie sunt mai rari decât ne imaginăm.

După ce am terminat discuția, am ieșit din nou în curte.

Socrul meu stătea pe aceeași bancă, povestind cu Andreea.

Victor s-a apropiat și l-a îmbrățișat.

— Domnule Ilie, promit că vin curând să vă vizitez la țară.

— Vino, Victoraș. Îți dau niște mere bune și facem un grătar.

— Cu mare plăcere!

Directorul și-a luat rămas-bun și a