plecat.
Am rămas în curte, fără să știu ce să spun.
Andreea a început să strângă paharele de pe masă.
Socrul meu s-a ridicat.
— Ei, copii, cred că ar trebui să mă pregătesc și eu de plecare. Mai am autobuz spre Alexandria.
Am tresărit.
— Cum să plecați?
Bătrânul m-a privit surprins.
— Păi, nu vreau să vă încurc. Știu că sunteți ocupați.
Mi s-a pus un nod în gât.
— Nu ne încurcați deloc.
Andreea s-a uitat la mine.
Era prima dată când mă auzea spunând așa ceva.
— Dacă vreți, puteți rămâne peste noapte, am continuat.
Ilie a zâmbit.
— Lasă, ginerică. Nu-i nevoie.
Atunci am făcut ceva ce nu mai făcusem niciodată.
M-am apropiat de el și i-am prins mâna.
— Nea Ilie, vă rog să mă iertați.
Bătrânul a rămas nemișcat.
— Pentru ce, măi băiete?
Am simțit că-mi ard obrajii.
— Pentru felul în care v-am tratat. Nu doar astăzi. De când m-am
Comments