Când socrul meu a venit de la țară cu două sacoșe de legume și hainele ponosite

căsătorit cu Andreea.

Soția mea s-a oprit din strâns masa.

— V-am judecat după haine, după faptul că locuiți la țară și după câți bani am crezut că aveți.

Vocea a început să-mi tremure.

— M-am purtat urât cu dumneavoastră, deși nu mi-ați făcut niciodată nimic rău.

Ilie a oftat.

— Cristiane, eu nu țin supărare.

— Știu. Dar asta nu înseamnă că am avut dreptate.

Am făcut o pauză.

— V-am făcut să vă simțiți nedorit în casa fiicei dumneavoastră. Și îmi este rușine.

Bătrânul m-a privit îndelung.

Apoi mi-a pus mâna pe umăr.

— Să știi ceva, băiete. Eu nu am venit aici ca să mă respecte lumea pentru ce am făcut acum douăzeci și cinci de ani.

Am ridicat privirea.

— Am venit pentru că mi-era dor de fata mea. Și pentru că voiam să vă aduc niște mere.

Mi-au dat lacrimile.

— Știu.

— Dacă vrei să-mi arăți respect, nu trebuie să-mi cumperi nimic. Doar

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy