pus haina lui pe umeri și a făcut tot ce a putut să mă țină conștient.
Directorul și-a coborât privirea.
— Medicii mi-au spus mai târziu că, dacă aș fi rămas acolo încă o oră, hipotermia și rănile mi-ar fi putut fi fatale.
Andreea și-a dus mâna la gură.
— Tată, nu mi-ai povestit niciodată!
Bătrânul a zâmbit.
— Erai mică, fata tatii. Și nu era cine știe ce de povestit.
Victor a clătinat din cap.
— Ba era. Dar asta nu este tot.
M-am uitat spre el.
— După ce am ieșit din spital, am descoperit că dubița era distrusă. Nu aveam asigurare care să-mi acopere paguba și nici bani pentru altă mașină.
— Și ce ați făcut?
— Am încercat să mă împrumut. Dar nimeni nu voia să-mi dea bani. Eram un tânăr cu datorii și fără garanții.
Directorul a zâmbit trist.
— Într-o zi, domnul Ilie a venit la mine acasă.
— Tată? a întrebat Andreea
Comments