când mă auzea spunând așa ceva.
— Dacă vreți, puteți rămâne peste noapte, am continuat.
Ilie a zâmbit.
— Lasă, ginerică. Nu-i nevoie.
Atunci am făcut ceva ce nu mai făcusem niciodată.
M-am apropiat de el și i-am prins mâna.
— Nea Ilie, vă rog să mă iertați.
Bătrânul a rămas nemișcat.
— Pentru ce, măi băiete?
Am simțit că-mi ard obrajii.
— Pentru felul în care v-am tratat. Nu doar astăzi. De când m-am căsătorit cu Andreea.
Soția mea s-a oprit din strâns masa.
— V-am judecat după haine, după faptul că locuiți la țară și după câți bani am crezut că aveți.
Vocea a început să-mi tremure.
— M-am purtat urât cu dumneavoastră, deși nu mi-ați făcut niciodată nimic rău.
Ilie a oftat.
— Cristiane, eu nu țin supărare.
— Știu. Dar asta nu înseamnă că am avut dreptate.
Am făcut o pauză.
— V-am făcut să vă simțiți nedorit în casa fiicei dumneavoastră. Și îmi este rușine.
Comments