CU TREI SĂPTĂMÂNI ÎNAINTE DE NUNTĂ, M-AM ÎNTORS ACASĂ CU FLORI CA SĂ-MI SURPRIND LOGODNICA. Dar înainte să intru în bucătărie, am văzut-o vărsând intenționat vin pe podeaua pe care femeia care lucra la noi tocmai o curățase. Apoi i-a întins paharul gol și i-a spus: „Curăță din nou.”

oftat de parcă eu eram cel care complica lucrurile.

— Alexandru, trebuie să fim realiști. După nuntă avem nevoie de intimitate.

— Bunica locuiește aici.

— Tocmai.

Am privit-o fără să înțeleg.

— „Tocmai” ce?

— Casa e enormă. Nu putem începe o căsnicie cu bunica ta în camera de lângă noi și cu Ioana plimbându-se toată ziua prin casă.

— Ioana o ajută.

— Nu vom mai avea nevoie de ea după ce bunica pleacă.

Atunci toate piesele s-au legat.

Vinul.

Greșelile inventate.

Orele suplimentare.

Încercarea de a o face pe Ioana să pară incompetentă.

Diana pregătea terenul ca să scape de ea.

Iar după nuntă urma bunica.

— Ai vorbit cu bunica despre asta?

Diana a râs scurt.

— Elena are aproape 80 de ani. Nu poți lăsa toate deciziile în seama ei.

Am simțit cum îmi urcă furia.

— Ba tocmai asta pot.

— Alexandru, nu dramatiza.

Aceleași cuvinte pe care le folosise de fiecare dată când cineva