CU TREI SĂPTĂMÂNI ÎNAINTE DE NUNTĂ, M-AM ÎNTORS ACASĂ CU FLORI CA SĂ-MI SURPRIND LOGODNICA. Dar înainte să intru în bucătărie, am văzut-o vărsând intenționat vin pe podeaua pe care femeia care lucra la noi tocmai o curățase. Apoi i-a întins paharul gol și i-a spus: „Curăță din nou.”

îi stătea în cale.

M-am ridicat.

— Nunta nu mai are loc.

Pentru prima dată, Diana a rămas fără replică.

— Ce?

— Ai auzit.

— Anulezi nunta pentru menajeră?

— Nu.

Am privit-o direct.

— O anulez din cauza ta.

— Din cauza unui pahar de vin?

— Paharul doar m-a făcut să încep să mă uit.

Am pus în fața ei evidențele cu orele Ioanei.

— Am aflat despre banii pe care nu i-a primit.

Fața Dianei s-a schimbat.

— Nu știi despre ce vorbești.

— Am aflat despre amenințări. Despre greșelile inventate. Despre faptul că încercai să-i convingi pe ceilalți că Ioana trebuie dată afară.

Am ridicat broșura.

— Și am aflat ce pregăteai pentru bunica.

Diana s-a ridicat.

— Pentru noi făceam toate astea!

— Nu există „noi” dacă pentru tine oamenii devin o problemă imediat ce nu-ți mai sunt folositori.

— Este casa ta! strigă ea. Ar trebui să putem hotărî cine locuiește aici!

Am rămas câteva secunde uitându-mă la