adevărate:
„În anul ce vine vreau să trăiesc. Pentru mine.”
Și atunci, undeva în adâncul ei, ceva s-a schimbat.
A doua zi dimineață, înainte ca soarele să iasă deasupra blocurilor, Natalia s-a trezit cu o liniște ciudată. Nu mai simțea greutatea din piept. Avea un plan, chiar dacă nu-l putea numi așa.
Cu mișcări lente, dar hotărâte, a început să strângă hainele vechi, medicamentele împrăștiate, ziarele pe care nu le mai citise. A pus totul în ordine. Apoi s-a privit în oglindă și, pentru prima dată, nu s-a mai ferit de propria imagine.
— Asta sunt eu, — șopti. — Și cu asta voi merge înainte.
La prânz, a primit un mesaj de la Andrei.
„Vin mai târziu. Mâncăm ceva?”
Natalia a privit îndelung ecranul telefonului. Apoi, fără să clipească, a tastat:
„Nu. Azi mănânc cu cine merită să fie lângă mine.”
A apăsat pe „trimite”. Și în clipa aceea a simțit cum,
Comments