despre care eu nici măcar nu știam că mai există.
— V-a cerut să semnați ceva?
— Da, a spus Taryn.
Am simțit că mi se oprește respirația.
— Ați semnat?
— Nu, tată, a răspuns Brielle imediat. Tocmai de aceea am început să cercetăm.
M-am uitat la amândouă.
Fetele mele nu mai erau copiii de șase ani care mă întrebau de ce mama nu vine acasă. Erau două tinere inteligente, capabile să pună întrebări și să se protejeze una pe cealaltă.
Și totuși, ideea că trecuseră singure prin toate acestea mă durea.
— De ce nu mi-ați spus de la început?
Taryn a coborât privirea.
— Pentru că ne-am temut că o să crezi că vrem să te înlocuim.
Am simțit că ceva se rupe în mine.
— Să mă înlocuiți?
Brielle avea lacrimi în ochi.
— Știm cât de mult ai făcut pentru noi. Știm că ai renunțat la multe lucruri. Și ne-am gândit că, dacă
Comments