“Doar două ore, să fac o programare!” mi-a spus cumnata mea, Loredana, împingându-mi în brațe ghiozdanul băiatului ei de opt ani. Era vineri dimineață, iar eu trebuia să plec la serviciu.

unde ești!

Loredana a început să plângă.

— Prietenele mele organizaseră excursia de mult. Am tot amânat și mi-a fost teamă că iar nu mă lăsați să merg.

Am rămas câteva secunde tăcută.

— Loredana, eu nu sunt șefa ta și nici mama ta. Nu trebuie să-ți dau voie să pleci undeva. Dar trebuie să mă întrebi dacă pot avea grijă de Rareș trei zile.

— Am crezut că te descurci.

— M-am descurcat. Mi-am schimbat programul la serviciu, am rugat o colegă să mă înlocuiască și am avut grijă de copil. Dar asta nu înseamnă că a fost corect ce ai făcut.

Florin și-a frecat fruntea.

— Și de ce nu ai răspuns la telefon?

— L-am pus pe silențios. Apoi, când am văzut câte apeluri aveam, m-am speriat de reacția voastră.

— Iar eu m-am speriat că ai pățit ceva, i-a răspuns el. Am ajuns să cer ajutorul poliției ca să te găsim.

Loredana a