la spital.
***
Adrian își amintea ultima imagine cu ea.
Olivia întinsă pe o targă.
Cu uniforma pătată de sânge.
Cu ochii închiși.
Și cu un medic care striga să fie pregătită evacuarea imediată.
***
— Mi s-a spus că șansele tale erau foarte mici, a murmurat colonelul.
Olivia a privit spre fereastră.
— Și mie mi s-a spus asta, mai târziu.
— Dar ai supraviețuit.
— Datorită medicilor și oamenilor care m-au scos de acolo.
***
Adrian s-a întors spre ea.
— Și tatuajul?
Olivia și-a atins umărul.
— L-am făcut după ce am terminat recuperarea.
— Vulturul, busola și cele trei linii…
— Pentru echipa noastră. Pentru drumul spre casă. Și pentru cei trei oameni pe care nu i-am mai revăzut.
***
Colonelul și-a coborât capul.
— Am crezut că ești printre ei.
— Știu.
— De ce nu ne-ai căutat?
Olivia a rămas câteva secunde tăcută.
— Pentru că mult timp n-am suportat să vorbesc despre noaptea aceea.
***
Adrian a încuviințat.
— Înțeleg.
— Nu,
Comments