— Domnule colonel, nu este nevoie, a spus Olivia încet.

Și unul dintre cei mai tineri membri ai echipei nu mai putea să se deplaseze singur.

Olivia era printre puținii rămași capabili să ajute.

***

— Pleacă fără mine, îi spusese Adrian.

Olivia îi verificase pansamentul.

— Nu.

— Este un ordin.

— Atunci va trebui să-l discutăm după ce ajungem cu toții acasă.

Adrian își amintea și acum răspunsul ei.

***

În orele următoare, Olivia ajutase la îngrijirea răniților și la organizarea deplasării lor către un punct mai sigur, în cooperare cu ceilalți militari.

Nu acționase singură.

Nu fusese o salvare spectaculoasă ca în filme.

Fusese o muncă grea, făcută de oameni epuizați, speriați și hotărâți să nu-și abandoneze colegii.

***

La un moment dat, o bucată de metal o lovise pe Olivia în zona umărului stâng.

Rana îi provocase o hemoragie serioasă.

Cu toate acestea, reușise să rămână conștientă suficient cât să transmită informații importante echipei de evacuare.

După sosirea ajutorului, fusese transportată de urgență

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy