s-o ducă cineva acasă.
A doua zi dimineață, Adrian a plecat spre Ploiești, după ce se odihnise suficient ca să poată conduce în siguranță.
Când a intrat în apartamentul mamei, a găsit-o în bucătărie, încercând să încălzească o oală cu supă.
Se sprijinea cu o mână de marginea aragazului.
— Mamă, ce faci? De ce nu stai în pat?
Maria s-a întors surprinsă.
— Adriane! N-am știut că vii!
— Lasă oala. Mă ocup eu.
A ajutat-o să se așeze, apoi i-a încălzit supa și i-a pus-o pe masă.
Maria îl privea cu un zâmbet mic.
— Parcă te văd când erai copil. Numai că atunci eu îți puneam mâncarea.
Adrian s-a așezat lângă ea.
— Mamă, am venit să-mi cer iertare.
— Lasă, mamă…
— Nu. Te rog să mă asculți. Am greșit. Eram obosit, dar puteam să organizez pe cineva să te ia. M-am gândit numai la cât de greu îmi era mie și am
Comments