uitat cât de greu îți era ție.
Maria și-a șters ochii cu colțul șorțului.
— Eu știu că ai multe pe cap.
— Și tu ai avut, mamă. Când eram mic și mă îmbolnăveam, nu mă lăsai să aștept până terminai treaba.
Bătrâna a zâmbit trist.
— Eram mai tânără atunci.
— Dar tot oboseai. Și tot găseai o soluție.
Adrian i-a luat mâna.
— Nu pot să-ți promit că voi fi aici în fiecare zi. Dar îți promit că nu te mai las singură când ai nevoie de ajutor.
În aceeași zi a discutat cu medicul de familie despre recuperarea Mariei și a stabilit cu Cristina un program pentru cumpărături, medicamente și vizite. Au păstrat legătura cu Viorica, fără să-i ceară să preia responsabilitățile lor.
În următoarele săptămâni, Adrian a venit de mai multe ori la Ploiești. Cristina a însoțit-o pe Maria la un control, iar când niciunul nu putea ajunge, organizau din timp






Comments