purtasem singură părea dintr-odată mai ușoară.
A doua zi dimineață am băut cafeaua împreună în bucătărie.
Soarele intra prin ferestrele noi.
— Te întorci în Spania? m-a întrebat Sofia.
M-am uitat spre curte.
Nepoții alergau afară, iar Andrei și Daniel măsurau ceva lângă acoperiș.
Telefonul meu era pe masă.
Am deschis conversația cu angajatorul din Spania.
Degetul mi-a rămas câteva secunde deasupra ecranului.
Mi-era frică.
Timp de zece ani știusem exact ce trebuie să fac: să muncesc și să trimit bani acasă.
Acum trebuia să învăț altceva.
Să trăiesc și pentru mine.
Am trimis mesajul.
— Rămân.
Sofia și-a dus mâna la gură.
Apoi m-a îmbrățișat.
În lunile următoare, casa mea s-a schimbat.
Dar, mai important, m-am schimbat eu.
Am mers la medic. Am început să am grijă de sănătatea mea și am încetat să mă simt vinovată pentru fiecare zi în care nu produceam bani.
N-am devenit o povară pentru copiii
Comments