mâncare când lucra până târziu și pe care îl îngrijisem după operația la genunchi.
Era tatăl copiilor mei și bunicul nepoților noștri.
Dar era și omul care mă acuzase fără dovezi, mă umilise și îmi întorsese propriii copii împotrivă.
— Robert, am spus încet, știi ce m-a durut cel mai tare?
El a clătinat din cap.
— Nu faptul că te-ai speriat. Nu faptul că ai primit o veste medicală îngrozitoare. Aș fi înțeles frica. Aș fi stat lângă tine și am fi trecut împreună prin toate investigațiile.
Am făcut o pauză.
— M-a durut că, dintre toate explicațiile posibile, ai ales imediat să crezi că eu te-am trădat.
Robert a început din nou să plângă.
— Nu știu ce a fost în capul meu.
— Eu știu ce a fost în inima mea, Robert. Și știu ce ai făcut cu ea.
Medicul a rămas tăcut, lăsându-ne să terminăm conversația.
După câteva minute, am ieșit
Comments