știam.
Helen nu murise.
După nunta noastră, suferise o cădere emoțională serioasă și plecase cu familia în Canada.
Părinții ei nu voiseră ca ea să mai aibă nicio legătură cu vechea viață.
Vestea morții ei ajunsese la noi prin cunoștințe comune și fusese rezultatul unei informații false care nu fusese niciodată verificată.
Robert nu avusese contact cu ea în toți acești ani.
Cel puțin asta susținea el.
— Cum pot să cred asta?
— Nu trebuie să mă crezi doar pentru că o spun.
Acel răspuns m-a surprins.
— Îți voi arăta scrisoarea. Mesajele. Totul.
— Și de ce ți-ai scos verigheta?
Robert rămase tăcut.
Asta era întrebarea care mă durea cel mai tare.
— Răspunde.
— Pentru că mi-a fost rușine.
— De mine?
— De ceea ce făceam.
M-am uitat la el.
— Nu voiam să stau în fața unei femei care fusese cândva convinsă că urma să devină soția mea purtând simbolul celor 53 de ani
Comments