După 53 de ani de căsnicie, eu și soțul meu am plecat pentru prima dată împreună într-o croazieră

pe care i-am construit cu altcineva.

— Și asta trebuia să mă facă să mă simt mai bine?

— Nu.

Își șterse ochii.

— A fost o alegere stupidă.

Am plecat din cabinet.

Nu știam dacă vreau să-l lovesc sau să-l îmbrățișez.

În schimb, am cerut să o văd pe Helen.

Ne-am întâlnit într-un salon public.

Fiica ei era cu ea.

Helen părea fragilă.

Dar ochii erau aceiași.

— Margaret.

— Deci chiar ești tu.

Începu să plângă.

— Îmi pare rău.

— Pentru ce?

— Pentru toate lucrurile pe care nu ți le-am spus atunci.

M-am așezat în fața ei.

— Ai avut o relație cu soțul meu după nunta noastră?

— Nu.

— În toți cei 53 de ani?

— Nu.

— Atunci de ce acum?

Helen își privi mâinile.

— Pentru că atunci când medicii îți spun că timpul s-ar putea să fie mai scurt decât ai crezut, începi să deschizi uși pe care le-ai ținut încuiate zeci de ani.

Scoase