După ce mi-am pierdut soțul, am început să mă întâlnesc cu un bărbat care găsea mereu câte o scuză

marginea mesei când te ridici după cină. Am observat cum cobori treptele de pe verandă. Nu trebuia să-mi spui de două ori că te dor genunchii.

⠀

***

⠀

Mi-am dus mâna la gură.

⠀

Nu știam ce să spun.

⠀

Valentin s-a apropiat de ușa care ducea din garaj în casă și a deschis-o.

⠀

— Vino. Mai este ceva.

⠀

Am pășit încet înăuntru.

⠀

Casa era modestă, dar curată. În hol mirosea a lemn proaspăt și a vopsea. Pe podea erau întinse cartoane de protecție, iar lângă perete se afla o cutie cu mânere noi pentru uși.

⠀

Valentin m-a condus spre bucătărie.

⠀

Când am intrat, am simțit că mi se taie respirația.

⠀

Pereții erau galbeni.

⠀

Nu un galben strident, ci unul cald, luminos, ca untul proaspăt, exact culoarea bucătăriei în care copilărisem.

⠀

La fereastră atârnau perdele albe, simple. Pe masă se afla o vază goală, iar lângă ea erau două căni de cafea, încă împachetate.

⠀

— Doamne,