După ce mi-am pierdut soțul, am început să mă întâlnesc cu un bărbat care găsea mereu câte o scuză

simțit o înțepătură în piept.

⠀

— Asta spun de obicei oamenii care au mințit.

⠀

A coborât privirea.

⠀

— Ai dreptate. Ar fi trebuit să-ți spun că lucrez la casă. Dar voiam să fie o surpriză și, după un timp, nu am mai știut cum să explic de ce durează atât.

⠀

— Pentru cine este rampa?

⠀

Valentin m-a privit cu o blândețe care aproape m-a făcut să plâng.

⠀

— Pentru tine, Viorica.

⠀

Am rămas fără cuvinte.

⠀

— Pentru mine?

⠀

— Nu pentru că ai nevoie de ea acum. Și nici pentru că presupun că vei ajunge vreodată într-un scaun cu rotile. Dar mi-ai povestit cât de mult te dor genunchii și cât de greu îți este uneori să urci treptele. M-am gândit că, dacă vei veni aici, ar trebui să te poți mișca fără durere și fără teamă.

⠀

M-am uitat din nou la balustrade.

⠀

— Valentin, eu am glumit atunci…

⠀

— Știu. Dar te-am văzut cum te ții de

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy