După cinci ani de închisoare, s-a dus direct la mormântul femeii pe care o iubise. Dar când a șters ploaia de pe piatra funerară și a citit rândul de sub numele ei, fața i s-a albit…

pe mine. Dar Matei n-are nicio vină pentru anii pe care noi i-am pierdut.

Din afara cadrului s-a auzit râsul unui copil.

Oana a zâmbit.

— Nu știu ce om vei fi când vei ieși. Dar dacă vei vrea să faci parte din viața lui, te rog un singur lucru: nu-i spune că ești tatăl lui și apoi aștepta să te iubească.

Radu plângea deja.

— Lasă-l să te cunoască. Fii acolo. Ține-te de cuvânt. Și lasă-l pe el să decidă când vei deveni tatăl lui cu adevărat.

Imaginea s-a oprit.

Radu a rămas mult timp în fața ecranului.

A doua zi nu s-a dus la Matei.

Nici în următoarea.

Mai întâi și-a găsit o cameră de închiriat. Apoi un loc de muncă într-un atelier auto.

Nu voia să intre în viața copilului cu promisiuni.

Voia să intre cu ceva ce nu mai avusese de mult: stabilitate.

După câteva săptămâni, Andrei l-a