După cinci ani de închisoare, s-a dus direct la mormântul femeii pe care o iubise. Dar când a șters ploaia de pe piatra funerară și a citit rândul de sub numele ei, fața i s-a albit…

sunat.

— Mergem cu Matei în parc sâmbătă. Dacă vrei, poți veni.

Radu a ajuns cu douăzeci de minute mai devreme.

Când Matei l-a văzut, l-a recunoscut.

— Nenea de la mama!

Radu a zâmbit.

— Eu sunt.

Matei avea în mână aceeași mașinuță roșie.

— I-a căzut iar roata.

I-a întins-o.

— Știi s-o repari?

Radu s-a așezat pe bancă și a examinat-o cu o seriozitate care l-a făcut pe copil să râdă.

— Cred că putem încerca.

A fixat roata și i-a dat mașinuța înapoi.

Matei a împins-o pe bancă.

— Mama spunea că tata știa să repare lucruri.

Radu a rămas cu mâna nemișcată.

Copilul nu observase.

— Tu îl cunoșteai și pe tata?

Radu s-a uitat spre Andrei.

Acesta nu a intervenit.

Atunci Radu a înțeles că putea spune adevărul.

Dar și-a amintit de Oana.

Nu-i cere nimic.

Lasă-l să te cunoască.

— Da, a răspuns. L-am cunoscut.

Matei a dat din cap, mulțumit, și