După cinci ani petrecuți în închisoare, Radu nu s-a dus acasă.

s-a așezat în fața lui cu o cutie de carton pe masă. Pe capac era scris numele Oanei.

— Înainte să-ți povestesc despre Matei, trebuie să vorbim despre condamnarea ta, a început ea.

Radu și-a încleștat maxilarul. Fusese condamnat pentru implicarea într-un furt de echipamente industriale din depozitul firmei la care lucra. În noaptea respectivă, cineva folosise legitimația lui de acces, iar o parte dintre bunurile furate fuseseră găsite într-o dubă pe care o condusese cu câteva zile înainte.

El recunoscuse că împrumutase duba unui coleg și că încălcase procedurile firmei, dar negase că ar fi participat la furt. Instanța considerase însă că probele erau suficiente pentru condamnare. Cinci ani își repetase că fusese pedepsit pentru ceva ce nu făcuse, fără să poată schimba verdictul.

— Oana nu a crezut niciodată că ai fost vinovat, a spus Elena. A mers la avocatul tău, a încercat să găsească oameni care să depună mărturie