După înmormântarea mamei sale, Ana s-a dus la spital să-i ridice lucrurile personale

afli adevărul despre omul care ți-a dat viață.”

⠀

Ana rămase mult timp pe marginea patului, cu scrisoarea în poală. Într-o singură după-amiază, tot ce crezuse despre familia ei se schimbase. Mama îi ascunsese un secret uriaș, fratele ei știa mai mult decât recunoscuse, iar undeva, poate la sute de kilometri distanță, exista un bărbat care pretindea că este tatăl ei.

⠀

Atunci telefonul începu să sune.

⠀

Era Mihai.

⠀

Ana privi ecranul câteva secunde, apoi răspunse.

⠀

— Bună, Mihai.

⠀

— Ana, ai fost la spital? Ai luat lucrurile mamei?

⠀

— Da.

⠀

— Bine. Ascultă, trebuie să ne vedem mâine cu agentul imobiliar. Cumpărătorul vrea să semnăm cât mai repede. Dacă mai amânăm, riscăm să pierdem oferta.

⠀

Ana strânse scrisoarea în mână.

⠀

— Mihai, cine este Alexandru Marinescu?

⠀

La celălalt capăt al firului se lăsă o liniște apăsătoare.

⠀

— De unde ai auzit numele ăsta? întrebă el în cele din urmă.

⠀

— Răspunde-mi, Mihai.

⠀

Fratele ei oftă adânc.

⠀

— Ana, nu